Renasterea In Literatura 3n1yz

Renasterea a fost o miscare cultural ce s-a intins in decursul secolelor 14-17.Acesta miscare a inceput in italia,in perioada Evului Mediu Tarziu si ulterior , s-a raspandit in restul Europei.Desi tiparul a ajutat raspandirea ideilor mai rapid in secolul al 15 lea ,schimbarile aparute in timpul renasterii nu au fost experimentate de intreaga Europa uniform.Renasterea a reprezentat inflorirea literaturii latine si autohtone,incepute in secolul ai 14 lea cand erau cercetate surse literarea din antichitate,atribuite lui sco Petrarca,apoi s-a inceput acordarea unei realitati mult mai naturale in pictura,si in timp aceasta a dus la o reforma educationala majora. Notiunea de renastere a fost utilizata la inceputul secolului al 19 lea de istoricul z Jules Muchelet,de unde a fost preluata de istoricul elvetian Jcob Burckhardt in anul 1860, in cea mai buna lucrare a sa “die Kultur der Renaissance in Italien”(cultura renasterii in italia). In aceasta perioada,omul recapata constiinta de sine ca individ,dupa o lunga perioada de anihilare filozofica a personalitatii. Termenul de Umanism provine din limba latina (humanitas) ce inseamna umanitate,omenie si are doua semnificatii – 1 Pozitie filozofica care pune valorile umane mai presus de orice,prezentand omul ca o valoare suprema.Umanismul implica un devotament pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace umane,punand accent pe capacitatea de autodeterminare si respingand dependenta de credinta si veridicitatea textelor considerate a fi relatii divine. 2. Miscarea spirituala care sta la baza Renasterii,aparuta in Italia secolului al 14 lea si care s-a extins in mod progresiv in Europa apuseana pana in secolul al 16 lea.Ea are ca scop reintoarcerea la

textele greco-romane care pot servi ca modele de gandire,de viata si de creatie artistica.Umanismul renascentist pune accept pe superioritatea literaturii latine si grecesti. Conditiile social-istorice care au favorizat nasterea umanismului sunt:dezvoltarea comertului si a mestesugurilor,dezvoltarea burgheziei,marile descoperiri geografice,inflorirea oraselor si inventarea tiparului(in Gutemberg) Primul reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras,sofist grec din secolul al 5 lea inainte de Hristos,pentru care „ omul este masura tuturor lucrurilor”.Umanismul modern a inceput in Italia secolului al 14 lea ,fiind legat de numele lui sco Petrarca si Giovanni Boccaccio.Aceasta a inceput odata cu invadarea turcilor in Imperiul Bizantin,unde un numar mare de culti greci se refugiaza in peninsula italica cu o parte din manuscrisele lor in limba greaca.Literatii italieni ,ca Guarino din Verona,sco Filello,invata limba greaca si traduc in italiana operele grecesti,iar Lorenzo Valla descopera poezia latina a epocii romane ,ce sunt traduse in italiana de Coluccio Salutati si Gian sco Poggio. Raspandirea Umanismului in Europa a avut loc in primul rand in Germania si Olanda deoarece ambele tari cunosc o mare expansiune a imprimeriilor si se organizeaza adevarate targuri de carti care favorizeaza schimburile culturale.Apoi umanismul s-a extins in diferite tari precum : Franta,Anglia,Spania etc. Evul mediu cunostea antichitatea ,dar numai partial,adesea incorect din cauza teologiei.Renasterea ia antichitatea ca model ,incercand s-o cunoasca in toata bogatia ei de valori. Creaţiile antice devin modele, surse de inspiraţie, atât pentru scriitori – care folosessc

adesea chiar limba latină -, cât şi pentru artişti. Antichitatea afirmase cu mândrie că „Omul e măsura tuturor lucrurilor” şi că „În lume-s multe mari minuni; / Minuni mai mari ca omul nu-s. Spre deosebire de evul mediu, care vedea în om o creaţie a divinităţii, supusă în exclusivitate voinţei acesteia, Renaşterea pune accentul pe raţiunea, libertatea şi demnitatea omului, pe caracterul său perfectibil. „Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic nu este mai presus în om decât mintea şi sufletul[…]”, scria Pico della Mirandola, în „Discurs despre demnitatea omului”. Un astfel de om avea o educaţie multilaterală, filozofică, literară, ştiinţifică, artistică şi fizică. Reprezentativi pentru idealul de personalitate al Renaşterii au fost Leonardo da Vinci, pictor, om de ştiinţă, inventator, sau Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, poet şi arhitect. Umanismul roman s-a dezvoltat incepand cu secolul al 17 lea,prin carturari cunoscaturi ai limbii latine,graca si slavona,precum Grigore Ureche,Miron Costin,Ion Neculce,Dimitrie Cantemir,Udriste Nasturel si Constantin Cantacuzino si datorita domnitorilor care au construit scoli si biblioteci :Matei Basarab,Vasile Lupu,Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir.Umanismul a reprezentat ocazia romanilor de a-si consemna identitatea deoarece este inceputul literaturii si constiintei nationale,Operele literare erau o forma de a trasa istoria ,de a evidentia identitatea romanilor,latinitatea limbii si de a educa poporul. Grigore Ureche este descendentul unei renumite familii boieresti din Moldova ce a fost scolit in Liov.Odata intors in tara,acesta ajunge un apropiat al mai multor domnitori.

Cea mai importanta opera a sa este Letopisetul Tarii Moldovei ,ce prezinta evenimente de la domnia lui Dragos Voda la domnia lui Aron Voda(1359-1594).Letopisetul are o prefata in care autorul prezinta motivele redactarii acestei opere.Principalul argument este acela ca urmasii trebuie sa cunoasca istoria,desi autorul s-a plans de lipsa izvoarelor interene de inspiratie fiind nevoie sa apeleze la carti straine..in principal poloneze.Ideile fundamentale ale letopisetului sunt :latinitatea limbii romane,latinitatea poporului si ideea unitatii de origine a romanilor din toate locurile. In aceasta opera sunt surprinse in principal schimbarile de domnii,lupta pentru putere,comploturi,situatii de viata si fapte exemplare.Sunt prezentati eroi exemplari precum Stefan cel Mare cu o imagine mitizata si un mod unic obiectiv de a prezent defectele si calitatile astfel incat cititorul ramane doar cu partea pozitiva,propusi ca exemple,dar si cei care incalca legile divine si omenesti ,exemplele negative care a consecintele faptelor sale”craiul polon”.Cronicarul nu prezinta doar faptele istorice,ci si momente esentiale precum moartea domnitorului,sentimentele poporului fata de acest eveniment si tristetea coplesitoare resimtita si de natura. Un alt exemplu de seama este Miron Costin ce continua prin letopisetul sau elementele din istoria Molovei,continuand prezentarea domniilor de la Aron Voda pana la Dabija Voda.Acesta este descendentul unei familii boieresti ce isi face studiile tot in Liov ,Polonia. Geneza letopisetului are la baza izvoare straine dar si izvoare interne.Pentru ultima perioada prezentata in cronia sa ,Miron Costin se foloseste de amintirile boierilor batrani ,povestirile tatalui sau ,fost

sfetnic al domnului Miron Barnovski si chiar propriile fapte imporante din viata. Cea mai atentie i-o acorda domnitorului Dimitrie Cantemir care a domnit doar noua ani,insa acesta dezvaluie personalitatea complexa a acestuia deoarece a fost sfetnic al acestuia.Temele letopisetului sunt si cele abordate de Ureche precum latinitatea poporului si prezinta si modele de viata pozitive si negative.Un exemplu negativ este Dumitrascu Voda,un batran care a adus „multa paguba tarii.” Cronica polona si poema polona prezinta istoria Moldovei si munteniei in pararel. Cel care incheie ‚Cronica Moldovei redactand „Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pana la Constantim Mavrocordat”(16611743) este Ion Neculce.Aceasta opera are la baza o serie de povestiri ale boierilor si amintiri la care a fost chiar el martor al domniilor din ultimii ani prezentati.Ion Neculce aseaza in fruntea letopisetului o serie de 42 de legende reunite sub titlul „O sama de cuvinte”.Meritul autorului este acela de a scrie o astfel de opera intr un moment de mari schimbari sociale si politice,deoarece insusi Nicolae Costin,fiul lui Miron Costin a incercat sa redacteze un letopiset ,insa fara succes.Referitor la caracterul fictional al acestei opere cronicarul afirma”deci cine le va citi si va crede bine va fi,iara cine nu le va crede iara bine va fi,cine precum e voia asa va face”. In concluzie,umanismul este un curent literar ce ne-a dat sentimentul comunitatii de civilizatie,limba si cultura cu tarile Europei si a ajutat tara noastra sa-si creeze o istorie scrisa si o limba literara.Din punct de vedere general,Renasterea si Umanismul au avut un rol important in dezvoltarea noastra ca omenire deoarece ne-a ajutat sa

trecem peste granitele puse de religie de alungul timpul si sa realizam ca centrul universului nostru suntem chiar noi,oamenii si nu diferitele divinitati aparute in multe culturi pentru dorinta noastra fundamentala de a ne explica existenta, ce ne opreau din dezvoltarea noastra.Oamenii trebuie sa realizeze ca sunt capabili de orice, nu trebuie sa astepte ajutorul unei forte supranaturale pentru orice lucru minor prin care omenirea a trecut si va trece in decursul anilor si sa punem un accent mai mare pe trecutul nostru pentru a nu face aceleasi greseli, sa intelegem ca noi nu avem puterea...noi suntem puterea.

Biblografie -Eugen Lovinescu : Istoria literaturii romane contemporane,Editura Litera,Chisinau 1998 -George Calinescu „Istoria Literaturii Romane”..Editura Semne,Bucuresti 2003 -Nicole Manolescu :Istoria critica a literaturii romane,Editura Pararela 45,Pitesti 2003

Bibliografia electronica: www.wikipedia.com www.idoub.com