Diagnosticul De Laborator In Amibiaza 2b5d35

1.DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN AMIBIAZA. Agentul etiologic: Entamoeba histolytica (Entamoeba dysenteriae). -amiba intestinala obligatoriu patogena, hematofaga, capabila sa invadeze tesuturi intestinale si extraintestinale, cu raspandire hematogena pluriviscerala. Morfologie: se prezintă sub 3 forme: 1.Forma vegetativă hematofagă (forma magna), patogenă: o

măsoara 20–40μm;

o

este foarte mobilă (prin emiterea a numeroase pseudopode);

o

histolitică (enzimele proteolitice, se înfundă în grosimea peretelui colic, provocând microabcese ce pot conflua);

o

nu se închistează;

o

endoplasma conţine hematii.

2.Forma vegetativă (forma minuta), nepatogenă: 

măsoară 10 – 15 μm;



mobilitate redusă;



citoplasma este diferenţiată în două zone: ectoplasma hialină şi endoplasma granulară, în care se găseşte nucleul şi produse ingerate (bacterii);



nucleul este sferic, situat excentric, are un cariozom central şi cromatina periferică dispusă regulat de-a lungul peretelui nucleului;



trăieşte comensal în lumenul colonului;



dă naştere la forma chistică, însă, se poate transforma în formă histolitică.

3.Forma chistică, nepatogenă: 

măsoara 10-15 μm diametru;



este sferic, înconjurat de un perete gros şi rezistent;



chistul matur (infectant) are 4 nuclei;



se elimină prin materiile fecale;



este forma de rezistenţă şi de diseminare în mediul extern.

Clinic: amibiaza intestinala (dizenterie amibiana) sau extraintestinala 1.Amibiaza intestinală acută (dizenterie amibiană): se caracterizează prin scaune frecvente (5 – 20/zi), afecale, constituite din mucus şi sânge, „scuipat rectal”, însoţite de tenesme;



evoluează, în mod obişnuit, spre cronicizare, caracterizată prin perioade de remisie de durată variabilă, atunci când prevalează forma minuta; alternând cu perioade de acutizare, când prevalează forma histolitică.

2.Amibiaza extraintestinală (amibiaza viscerală) 

Amibiaza hepatică – se manifestă prin dureri în hipocondrul drept, hepatomegalie, febră (38 - 39ºC).



Amibiaza pleuropulmonară este secundară unei atingeri hepatice.

Diagnosticul parazitologic: -sunt necesare 4-6 probe de scaun, recoltate la interval de 7-10 zile 1.Examenul microscopic 

Preparat nativ cu ser fiziologic sau lugol:



examinarea imediata a mucozitatilor sanguinolente sau a puroiului evidentiaza numeroase eozinofile, putine polimorfonucleare si amibe vii care au miscari lente;



citoplasma contine numeroase vacuole si hematii care o diferentiaza de amibele nepatogene.



Frotiu colorat Giemsa - evidentiaza:



Forma magna: se intalneste numai in dizenteria acuta; o

Citoplasma este diferentiata in doua zone : ectoplasma hialina colorata in albastru si endoplasma granulata, care contine vacuole si hematii in diferite stadii de digestie, colorate portocaliu;

o

Nucleul este rotund, situat excentric, cromatina nucleara este dispusa regulat, sub forma de granule fine, pe marginea interna a membranei nucleare.





Forma minuta: se intalneste la cronici si purtatori o

citoplasma diferentiata

o

ectoplsma contine levuri si bacterii, niciodata hematii.

Preparate directe Kato-Miura sau preparate de concentrare (Bailanger): in faza cronica si la purtatori, chistul constituie elementul de diagnostic.

2,Rectosigmoidoscopia si examenul histopatologic: evidentiaza “abcesul in buton de camasa”- un ulcer cu margini neregulate, bine dezvoltat in profunzime si ingust spre suprafata, plin cu exudat galben-negricios. 3.Imunodiagnostic: este indicat in amibiaza extraintestinala; 

detectarea serologica a anticorpilor si/sau a antigenelor specifice E.histolytica cu teste immune: ELISA, Latex-aglutinare, PCR.