Arta Renasterii In Transilvania.ppt 1r5w4u

Arta Renaşterii în Transilvania

Introducere în studierea artei renascentiste din Transilvania • Arta Renaşterii se naşte în Toscana la începutul secolului al XV-lea şi se răspândeşte în toată Italia până la mijlocul secolului. În anii 1530-1540 în Italia deja vorbim despre stiluri ulterioare Renaşterii, manierismul şi barocul. • Renaşterea pătrunde cu greu în ţările la Nord de Alpi, primele semne ale stilului nou aici se observă doar în anii 1470-1480. • În cazul Transilvaniei acest decalaj este şi mai accentuat, înaintea anului 1500 cu greu putem să vorbim despre artă renascentistă, chiar dacă la comanda curţii regelui Matia Corvinul (1458-1490) după 1476 se efectuează mai multe lucrări în Italia (biblioteca Corviniana, etc.) • Arta renascentistă transilvană prezintă numeroase influenţe străine, mai ales central-europene, venite dinspre Ungaria, Germania de sud, Cehia sau Polonia, dar cunoaştem şi activitatea a mai multor arhitecţi italieni în slujba principilor Transilvaniei. • Periodizare: » 1500-1541 » 1541-1600 » 1601-1660 » 1661-1740

Introducere în studierea artei renascentiste din Transilvania •

•

•

•

•

Prima jumătate a secolului al XVI-lea pentru Transilvania aduce schimbări profunde pe plan politic. După bătălia catastrofală de la Mohács (1526) regatul Ungariei intră în procesul destrămării, care se culminează în ocuparea cetăţii de la Buda de către armata turcească (1541). Văduva ultimului rege, Ioan Zápolya (1526-1541), regina Isabela de Iagello se retrage în Transilvania împreună cu fiul, viitorul principe Ioan Sigismund, unde se va forma fostul voievodat într-un principat autonom sub suzeranitate turcească, plătitor de tribut pentru Porta Otomană. Principatul Transilvaniei va fi înglobată Imperiului Habsburgic prin Diploma Leopoldinum (1690) La începutul secolului al XVI-lea Transilvania este frământată şi de probleme de ordin religios: în anii 1520 pătrunde Reforma (protestantismul), propagat mai ales în mediu catolic dar şi în cel ortodox. În Transilvania putem vorbi despre trei ramuri principale ale protestantismului: luteranismul (religia luterană, mai ales în rândurile saşilor), calvinismul (religia reformată), şi antitrinitarianismul (religia unitariană). Populaţia Transilvaniei va fi profund divizată din punctul de vedere al religiei: ortodocşi, catolici, reformaţi, luterani şi unitarieni. Aceste schimbări au avut un efect negativ asupra artelor plastice: din bisericile reformate şi unitariene au fost îndepărtate toate obiectele liturgice medievale de mare valoare artistică (altare, tablouri, fresce, etc.), în mediu luteran altarele au fost repictate (adaptate noilor cerinţe religioase). Fără comenzi din partea bisericii pictura şi sculptura supravieţuise cu greu, mai ales în mediu reformat sau unitarian. Problemele politice şi vecinătatea otomană la Vest au favorizat însă pătrunderea ale celor mai moderne tendinţe ale arhitecturii militare italiene sau din Ţările de Jos.

Principatul Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Arta renascentistă între 1500-1541 • •

• • •

• • •

Schimbările politice şi slăbirea autorităţii centrale au favorizat oraşele, familiile nobiliare sau curţile episcopale catolice de la Oradea sau Alba Iulia. În principalele oraşe ale Transilvaniei (Sibiul, Clujul, Braşovul, Sighişoara, Bistriţa) se formează acele ateliere de constructori, pietrari, sculptori, pictori sau de alţi meşteri (tâmplari, argintari, etc.), care vor produce cele mai importante opere ale artei renascentiste din regiune. În primele decenii ale perioadei mai supravieţuiesc formele gotice, mai ales în arhitectură, primele elemente decorative renascentiste se prezintă încadrate în structuri gotice. Prima construcţie renascentistă din Transilvania este considerată capela Lázói (1512), urmată de capela Várdai (ante 1524) a catedralei de la Alba Iulia. De asemenea în catedrala de la Alba Iulia se găsesc sarcofagele membrilor familiei Huniazilor (Corvineştilor), Ioan de Hunedoara, Ioan Miles (fratele lui Ioan de Hunedoara) şi Ladislau de Hunedoara (fiul decapitat al lui Ioan de Hunedoara), din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Sarcofagul lui Ioan de Hunedoara a fost schimbat cu unul mai modern, din iniţiativa regelui Ioan Zápolya şi a episcopului Ioan Statileo în anul 1533, decorat cu scene de bătălii. O altă operă de mare valoare a perioadei este poarta sacristiei bisericii Sf. Mihail din Cluj, realizat din comanda parohului Iohannes Klein (1528), care prezintă influenţe vieneze (Anton Pilgram), dar şi ale tipăriturilor din Bazel (Elveţia). O statuie foarte cunoscută realizată în această perioadă este Maica Domnului de la Şumuleu-Ciuc (aprox. 1510-1515), din lemn, cu o înălţime de peste 2 metri, fiind una dintre cele mai înalte statui medievale de altar din Europa. În prima jumătate a acestei perioade se mai construiesc numeroase retabluri de altare de stil renascentist (altarul de la Jimbor, anii 1515-1520)

Alba Iulia, capela Lazoi (1512) şi sarcofagul lui Ioan de Hunedoara (transformat în 1533)

Maica Domnului din ŞumuleuCiuc (aprox. 1510-1515)

Poarta sacristiei bisericii Sf. Mihail (1528)

Altarul de la Jimbor (aprox. 15101515)

Tavanul casetat al bisericii unitariene de la Gogan, jud. Mureș

Arta renascentistă între 1541-1600

• În prima a parte a perioadei puterea politică este în mâna principelui Ioan Sigismund (1541-1571), influenţat de mama sa, regina Isabela şi de călugărul paulin Gheorghe Martinuzzi. A doua jumătate a acestei epoci este dominată de principii din casa Báthory, respectiv de activitatea lui Mihai Viteazul (1599-1601). • În arhitectura militară apar cetăţile de plan regulat (pătrate, pentagonale), cu bastioane de tip italian vechi sau nou (Gherla, cetatea Martinuzzi, de la 1538, Oradea, cetatea bastionară, de la 1568). • Din domeniul arhitecturii urbane pomenim casele de patricieni din Cluj, Bistriţa şi Sibiu, cele mai importante exemple sunt casa Wolphard-Kakas din Cluj şi Casa Argintarului din Bistriţa • În arhitectura ecleziastică cea mai reprezentativă operă este faţada vestică a bisericii evanghelice de la Bistriţa (Petrus Italus de Lugano, meşter din oraşul Lviv, Ucraina, atunci în regatul polonez, 1559-1563). • Din domeniul sculpturii cele importante opere sunt sarcofagele reginei Isabela (m. 1559) şi al principelui Ioan Sigismund (m. 1571), comandate probabil în Polonia, realizate din marmură albă, situate în catedrala de la Alba Iulia.

Cetatea Martinuzzi de la Gherla (astăzi clădirea penitenciarului)

Cetatea de la Oradea, începută în perioada principelui Ioan Sigismund după proiectele lui Giulio Cesare Baldigara (?)

Faţada vestică a bisericii evanghelice de la Bistriţa și Casa Argintarului de la Bistriţa

Fațada spre curte a casei Wolphard-Kakas din Cluj, casa Haller din Sibiu cu pictură murală exterioară

Sarcofagele principelui Ioan Sigismund şi a reginei Isabela

•

•

•

• • •

•

•

Arhitectura renascentistă din Transilvania între anii 1601–1660

Este probabil cea mai prolifică perioadă a renaşterii Transilvane, mai ales perioada principilor Gabriel Bethlen (1613–1629) şi a lui Gheorghe Rákóczi I. (1630–1648). Perioada de înflorire însă a luat brusc sfârşit prin campania militară tătărească din anii 1658-1661 contra principelui Gheorghe Rákóczi II (1648–1660). Din comenzile principilor se ridică sau se termină numeroase cetăţi pe plan regulat (pătrat, dreptunghiular), care folosesc la colţuri bastioane de tip italienesc (cetatea Oradea, două bastioane monumentale ale cetăţii Alba Iulia, cetatea Făgăraşului). Cetatea Clujului a primit un nou turn monumental de colţ, Bastionul Croitorilor Castelele princiare se construiesc de asemenea pe plan regulat (hexagonal: Vinţu de Jos,, dreptunghiular: Iernut, etc.), care au influenţat şi arhitectura nobiliară a vremii (castelul Lónyai din Medieşul Aurit, castelul Kemény din Brâncoveneşti). După modele italieneşti şi central-europene se realizează primele palate princiare renascentiste orăşeneşti la Alba Iulia (prin transformarea şi lărgirea palatului episcopal medieval) şi la Oradea (palatul de plan pentagonal în interiorul cetăţii) Arhitecţii cei mai cunoscuţi erau italienii în slujba principilor Transilvaniei erau Giacomo Resti (c. 1600–1637) şi Agostino Serena (? – 1654), După modelele medievale târzii, dar folosind şi rezultatele mai moderne ale arhitecturii militare se continuă şi fortificarea bisericilor, nu numai în zonele săseşti, deoarece deseori doar aceste amenajări constituiau singura şansă de supravieţuire a comunităţii în cazul unui atac atât în oraşe cât şi în sate (bisericile-cetăţi din Târgu Mureş, Turda, Aiud, Hălchiu, Ilieni, Arcuş, Dârjiu etc.) Din domeniul reabilitării bisericilor şi a remobilării acestora menţionăm lucrările de reboltire a bisericii reformate de pe strada Kogălniceanu din Cluj (meşteri din Kurlandia) şi amvonul acestui lăcaş de cult (Elias Nicolai şi Hannes Lew Rehner). În arhitectura civilă se continuă construirea caselor de patricieni (casa Reussner din Sibiu)

Portretele de epocă ale principilor Gabriel Bethlen (1613-1629) şi Gheorghe Rákóczi I (1630-1648).

Una dintre bastioanele de la Oradea terminate de Gabriel Bethlen şi inscripţia comemorativă a principelui Cluj, “Bastionul” Croitorilor Cetatea de la Alba Iulia din sec XVIII. În interiorul cetăţii se observă cele două bastioane sudice ridicate de Gabriel Bethlen

Cetatea princiară de la Făgăraş şi curtea interioară a palatului. Palatul mai păstrează elemente medievale târzii şi a fost terminat la sfârşitul secolului al XVI-lea. Cetatea a fost terminată în perioada principelui Gabriel Bethlen

Planul castelului de la Vinţu de Jos (plan) în starea ruinată de astăzi, castelul de la Iernut

Aripa principală în restaurare a palatului princiar din cetatea de la Oradea Palatul princiar de la Alba Iulia (sediul arhiepiscopiei romano-catolice)

Biserici fortificate: Turda Veche, Aiud, Târgu Mureş, Ilieni

Bolta din secolul al XVII-lea a bisericii de pe strada Kogălniceanu Sibiu, casa Reussner, poarta principală (1652)

Pictura şi sculptura între anii 1600-1660 • Din domeniul sculpturii cel mai important gen este cel al monumentului funerar. Monumentele principilor de la Alba Iulia au fost distruse mai târziu, însă ni s-au păstrat numeroase alte monumente, mai ales în bisericile săseşti (Sibiu, Mediaş, Biertan, etc.). Cel mai important sculptor al perioadei era sibianul Elias Nicolai, cele mai cunoscute opere ale sale sunt sarcofagul nobilului Gheorghe Apafi (m. 1635), amvonul bisericii de pe strada Kogălniceanu, Cluj (1646), împreună cu Hannes Lew Rehner şi monumentul funerar al domnitorului Ţării Româneşti Matei Basarab (m. 1654) în mănăstirea Arnota. • Despre răspândirea reală a picturii murale dăm seama doar după cele mai recente cercetări, care au dezvelit multe vestigii de acest gen: Oradea, palatul princiar, Sibiu şi Sighişoara, case de patricieni, Turia, conacul Apor. • Era un gen important al vremii tavanul casetat pictat şi mobilierul pictat mai ales în reşedinţele nobiliare şi casele burghezeşti (care au dispărut aproape fără urmă, le cunoaştem doar din însemnări) dar şi în biserici (Fântânele, 1623, Ghelinţa, 1628). Aceste opere au fost realizate de tâmplari-pictori şi au avut o puternică influenţă asupra decorului spaţiului interior liturgic şi în perioadele următoare.

Elias Nicolai: biserica evanghelică de la Mediaș, monumentul funerar al lui Barbara Schlemmer, aprox.1620, Mănăstirea Arnota, monumentul funerar al domnitorului Matei Basarab (aprox. 1654)

Elias Nicolai: sarcofagul lui Gheorghe Apafi (m. 1635), amvonul bisericii ref. de pe strada Kogălniceanu (1646)

Oradea, palatul princiar: sala cu grifoni și sala cu scene alegorice (anii 1630-1640)

Turia (jud. Covasna), conacul Apor pictură decorativă în sala mare și scene alegorice (anii 1650)

Tavanele casetate din bisericile de la Fântânele (1625) şi Ghelinţa (1628)