Mihai Eminescu-referat 4t52d

Mihai Eminescu (1850-1889) Mihai Eminescu este cel mai mare poet roman, apartinand perioadei marilor clasici. Mihai Eminescu s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al sapte-lea din cei 11 copii ai caminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei şi al Ralucai Eminovici, nascuta Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti. Debuteaza in 1866, cu poezia “ La mormantul lui Aron Pumnul”, scrisa la moartea profesorului sau de limba romana. La 25 Eminescu:

februarie

1866

publica

prima

poezie

semnata

“De-as avea…, aparuta in revista “Familia” de la Oradea, editata de Iosif Vulcan.Aceiasi persoana ia schimbat numele din Eminovici(nume cu influenta slava) in Eminescu pentru a fi considerat patriot si roman. Între 1862 şi 1869 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rândul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la ,,Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul ,,Albina” din Pesta. Apar primele semne ala bolii lui.

Între 1872 şi 1874 este student ordinar la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene. Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877 . E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor , revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui si redactor la ziarul ,, Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în ,, Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie si este îndrăgostit de Veronica Micle. În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul ,, Timpul “ . desfăşoară o activitate publicistică excepţională, care-i ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme ( Scrisorile, Luceafărul etc.). În iunie 1883, poetul se îmbolnaveste grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe langa Viena. În decembrie Ii apare primul si singurul volum intitulat,, Poessii” , cu o prefaţa şi cu texte selectate de Titu Maiorescu ( e singurul volum tiparit în timpul vietii lui Eminescu). Anii dintre 1883-1889 sunt ani de boala, cu reveniri şi recaderi din ce în ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte putin. Mihai Eminescu se stinge din viata la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori- ora 3) în casa de sanatate a doctorului Şuţu. E Inmormantat la Bucuresti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori. Teme predilecte in poezia sa sunt: natura, dragostea si istoria nationala. Poezia eminesciana se defineste ca o expresie specifica modului de creatie, tipic ultimului mare scriitor romantic european. Este adevarat ca odata cu opera sa, romantismul intra

in faza sa finala si in sud-estul Europei. Semnificativ ramane insa faptul ca poezia eminesciana nu are nimic din arsenalul artistic characteristic unei arte epigonice. Evolutia enuntului poetic eminescian este de asa natura incat opera sa, fara a iesi din cadrul general al romantismului, are aceeasi puritate a versului, aceeasi rezonanta muzicala interioara, aceeasi capacitate de plasticizare a unei viziuni coerente despre lume, pe care o intalnim la unii dintre contemporani sai, considerate ca niste foarte novatoare de prima importanta. Eminescu nu submineaza arata romantic prin parodie, el revitalizeaza discursul literar romantic, dindu-i anumite valente eterne, care sa nu fie desuet, indifferent cu care dintre contemporanii sai ar fi comparat. Una din poeziile lui Mihai Eminescu este “Freamat de codru”. Aceasta poezie are ca tema predilecta natura in care este descrisa padurea in splendoarea ei, si dragostea in care este descris dorul paduri si al autorului pentru „Craiasa Visurilor”. “Tresarind scanteie lacul Si se leagana sub soare; Eu, privindu-l din padure, Las aleanul sa ma fure Si ascult de la racoare Pitpalacul. Din izvoare si din garle Apa suna somnoroasa; Unde soarele patrunde Printre ramuri a ei unde, Ea in valuri sperioase Se azvirle.”

(Mihai Eminescu “Freamat de Codru”)

Cativa crititci literari precum G. calinescu T.Maiorescu; T.Arghezi; M.Eliade si B.Shaw au scris depsre Mihai Eminescu. -"Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate si cate o stea va vesteji in departari,pana ce acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a unui crin de taria parfumurilor sale." (G.Calinescu) -" Prin creatia sa, Mihai Eminescu,ramane intr-adevar cel mai mare poet al neamului"pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata,poate pamantul romanesc". (G.Calinescu)" -" "Versul intreg pare scris pe metal gros.Are ascutisurile si limba scobita,impusa de materialul gros." (T.Arghezi)" -"Eminescu este un Beethoven al graiului romanesc." (T.Arghezi)" -"Pentru muzica lui Eminescu sunt potrivite muzica lui Berlioz si paleta lui Delacroix." (Bernad Shaw)" -"Eminescu este incercat de gandul Mortii,dar si de speranta reintegrarii in Natura-Mama.Asteapta aceasta intoarcere in cosmos ca pe o beatitudine finala." (Mircea Eliade)" -"Pe cat se poate omeneste prevedea,literatura poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui,si forma limbei nationale,care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi,va fi punctul de plecare pentru

toata dezvoltarea viitoare a vesmantului cugetarii romanesti." (Titu Maiorescu)" In concluzie, Mihai Eminescu a fost un mare poet cu o viata plina de emotii ,boli;carti si poezii.El a trait doar 39 de ani fiind tratat de o falsa boala mentala si pana la urma ucis de unul dintre compatrioti sai.