Doina, Trasaturi Argumentare 6f5m5r

DOINA, specie a genului LIRIC DEFINIŢIE: Doina este o creație lirică (vocală sau instrumentală), specifică poporului român, prin intermediul căreia se exprimă în mod direct sentimente profunde, puternice (de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură impotriva asupritorilor, regret, etc.). Sentimentele de dor, jale sunt specific românului, puternic înrădăcinate în structura lui spirituală. TRĂSĂTURI: 

Fiind opera populară are caracter anonim (nu are un autor cunoscut), oral (s-a transmis din generație în generație prin viu grai), colectiv (este opera mai multor autori anonimi talentaţi), sincretic (se imbină muzica, poezia și dansul), tradiţional (reflectă mentalitatea, credinţele, tradiţiile, obiceiulrile poporului român).



Se inspiră din viața poporului român, iar tema comuniunii omului cu natura este frecventă în doine, deoarece omul din popor a resimţit natura ca pe cineva foarte apropiat care i-a oferit adăpost, care i-a fost alături la bine şi la rău. Doina reflectă, de asemenea, atitudinea omului față de viață, faţă de moarte, față de scurgerea timpului, faţă de asuprire, este expresia directă a unui sentiment de dor: dorul de părinți, de casă, de mamă, de iubită, de natură, de pribegie etc. În funcţie de aceste trări exprimate, doinele pot fi: haiduceşti, de jale, de cătănie, de înstrăinare.



Autorul anonim exprimă în mod direct, nemijlocit, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații, întâlnim mărcile lexico-gramaticale ale eului liric, verbe şi pronume la persoana I şi a II-a, mai ales dativul etic – exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal -mi ce nu are functie sintactică, ci stilistică, aratând participarea afectivă a eului liric la cele ce exprimă: De-mi mai mângâ zilele. Eul liric apare în diferite ipostaze: îndrăgostit (mândra, feciorul), haiduc, meditativ, revoltat. Este prezentă confesiunea, autoexprimarea, subiectivitatea, iar monologul liric (adresat sau nu) este modul de exprimare predominant.



Timpul prezent al verbelor arată că doina este o prezență constantă în sufletul românului, întreg neamul românesc de-a lungul existenţei sale a vieţuit găsindu-şi refugiul sufletesc în creaţiile literare ale poporului şi în mijlocul naturii ocrotitoare, care a vibrat la toate simţămintele lui.



Expresivitatea susține lirismul textului şi se caracterizează print‐o suită de figuri de stil variate şi imagini artistice: personificări (a codrului, a doinei), epitete, enumeraţii, metafore, invoca ții retorice, paralelismul sintactic (Procedeu de compoziție, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare ca schemă a structurii sintactice).



Doina se remarcă prin muzicalitate, acest lucru fiind reliefat prin elementele de versificaţie specifice: versurile nu sunt, de obicei, structurate în strofe, sunt scurte, cu măsura de 6-8 silabe, rima împerecheată sau monorimă, ritmul trohaic, dar şi folosirea refrenelor, a repetiţiilor, a aliteraţiilor ce asigură efecte eufonice atât de necesare modalității de zicere a doinei –cântarea. Oralitatea/Limbajul popular este evidenţiat prin muzicalitatea versurilor, cât şi prin prezenţa cuvintelor regionale, arhaisme, dimnutive, cuvinte specifice mediului rural, pastoral, haiducesc. Întâlnim interjecţii, enunţuri exclamative sau interogative ce subliniază caracterul oral şi popular şi conferă textului o expresivitate aparte.



-

România este prezentă pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanitățiii UNESCO cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005) și cu Doina (inclusă la 2 octombrie 2009). DOINA, argumentare

Opera literară............................are toate trăsăturile definitorii genului liric (exprimarea directă a sentimentelor, prezenţa „eului” liric, expresivitate, subiectivitate, muzicalitate) şi este ca specie o doină. Doina este o creaţie lirică, specifică poporului român,de factură populară prin intermediul căreia se exprimă în mod direct, de obicei pe un fond muzical, sentimente profunde şi puternice de dor, de jale proiectate într-un cadru rural sau pastoral. Fiind opera populară are caracter anonim (nu are un autor cunoscut), oral (s-a transmis din generație în generație prin viu grai), colectiv (este opera mai multor autori anonimi talentaţi), sincretic (se imbină mai multe arte: muzica, poezia ), tradiţional (reflectă mentalitatea, credinţele, tradiţiile, obiceiulrile poporului român). Un     prim   argument   îl   regăsim   la   nivelul   conţinutului,  deoarece   autorul  anonim  îşi   transmite nemijlocit/direct, în această operă,  sentimente de............. (de revoltă, tristeţe, iubire, ură impotriva asupritorilor, regret)....faţă de..........................(exemple de versuri din text) , aşadar este o doină de....................(  de dragoste, de haiducie, de cătănie, de înstrăinare). În plus, „vocea” autorului este eul liric, care aici este  în ipostază..........(  meditativă, îndrogostit, haiducul revoltat, reflexivă)  ce  îşi cântă dorul de .....................  Întâlnim ca mărcă     lexico­gramaticală specifică textelor populare dativul etic „    mi” ce redă participarea afectivă a eului liric la cele ce exprimă. Este prezentă confesiunea, autoexprimarea, iar monologul liric (adresat sau nu) este modul de exprimare predominant. De asemenea,  caracterul de doină e susţinut la nivel expresiv şi imagistic. Apare comuniunea om­natură,

deoarece autorul anonim găseşte în natura ocrotitoare refugiu şi ajutor, aceasta vibrând la toate trăirile lui,  fapt relevat prin referire la elemente spaţiu înconjurător ( foaie verde de...., codru, ......).  Expresivitatea textului este evidenţiată printr­o suită de figuri de stil, mai ales repetiţii („.....” , „........”.), personificarea    a   dorului/   a   doine/   a   codrului  („.....”   ,   „........”.),comparaţii   („.....”   ,   „........”.),   enumeraţiile, paralelismul  sintactic  (Dăm  exemple  şi  analizăm  cele  mai  expresive/  ilustrative figuri  de stil).  Acestea     traduc sentimente intense de....................................... Un   alt  argument  îl   constituie  construcţia textului.  Caracterul oral  este evidenţiat printr­un limbaj specific, întregul discurs pare transmis prin viu grai,  deoarece întâlnim expresii populare ( foaie verde de.../frunză verde..),  interjecţii/   exclamaţii  (...............),  forme   arhaice/   regionale   specifice   mediului   rural/pastoral (.......................)/ forme inversate ale verbului („arde­mi­te­ar)”, folosirea diminutivelor (  doiniţă)   ce sugerează afectivitatea. Toate acestea conferă textului o expresivitate aparte.

Semnalăm, de asemenea, elementele de versificaţie specifice liricii populare: textul are o structură monobloc (versurile nu sunt structurate în strofe), versurile sunt scurte, cu măsura de.......... silabe, rima..... (împerecheată/ monorimă), ritmul trohaic. Folosirea refrenelor, a repetiţiilor, asigură efecte muzicale/eufonice atât de necesare modalităţii de zicere a doinei –cântarea. Ţînând seama de argumentele invocate anterior, putem concluziona că textul este o sugestivă ilustrare a speciei doină

Doină, doină, cântec dulce! Cândte-aud nu m-așmai duce! Doină, doină, vers cu foc! Cândrăsunieustauîn loc. Bate vânt de primăvară, Eucântdoinapeafară, De mă-ngân cu florile Șiprivighetorile. Vine iarnaviscoloasă, Eucântdoina-nchisîncasă. De-mi maimângâizilele, Zilelesinopțile. Frunza-n codrucâtînvie, Doinacânt de voinicie, Cade frunzagiosîn vale, Eucântdoinacea de jale. Doinazic, doinasuspin, Tot cu doinamămaițin. Doinacânt, doinașoptesc, Tot cu doinaviețuiesc. VasileAlecsandri, Poesiipopulare ale românilor, 1852

Doine de cătănie Plânge-mă, mamă, cu dor Căţi-am fostvoinicfecior Şi de grijăţi-am purtat,

Doine de dragoste “Frunză verde de migdale Cîta boală-i pe sub soare Nu-i ca dorul arzătoare! Frunză verde şi-o alună, Cîtă boală-i pe sub lună Nu-i ca dorul de nebună. …………………………. De amar ce-am suferit Inima mi s-a-mpietrit. Şi de mult ce pătimesc, Nu mai plîng ,nu mai simţesc Dar mereu mă prăpădesc!” “Foaie verde fir mohor De ţi-a fi de mine dor, Răsădeşte-un pomuşor; ……………………… Pe mine de mi-i iubi, Pomuşorul ţi-a-nflori. Gîndeşte, dragă, la mine Cît gîndesc şi eu la tine Zile-ntregi şi nopţi senine, Doar va fi odată bine .”

Doine de haiducie ◊◊◊ Codrule, frate mi-ai fost Şi loc bun de adăpost Când eram eu fugărit Şi de jandari hăituit; Când eram lotru-n pădure Cu puşcă şi cu săcure. Cu frunza m-acopereai, Cu umbra mă răcoreai. Acum de rele-am scăpat, Da de tine n-am uitat. Mi-a venit şi mie rândul Să îţi întorc crezământul. ◊◊◊ Codrule cu frunza lată, Că mi-ai fost tare bun tată, Când m-a urât lumea toată. Codrule cu frunza lungă, Că mi-ai ţinut cândva umbră, Mi-ai fost ca o mamă dragă Când m-a urât lumea-ntreagă. Codru cu frunza domnească, Gerul nu te veştejească, Că eşti casă românească. (LUCIAN BLAGA, Antologie de poezie populară) ◊◊◊

Doine de înstrăinare “Frunză verde şi-un dudău, Doamne, mult mi-i traiul greu! Mult mi-e greu şi mult mi-a fi, Prin străini cît oi trăi.

Doine de jale Celui ce-a lasatofatul Iarta-i, Doamne, pacatul! Caomul dacă ofteaza Parca se maiusureaza.

Ogorulţi l-am lucrat, Iar de când m-am cătănit, Viaţa mi s-a otrăvit Cătânjescînţăristrăine Şi tot plânggândind la tine. Mult mi-e dor, mămucă, dor De celcodrufrăţior Şi de stânacea cu oi Şi de cântec de cimpoi! Mult mi-e dor, mămuca mea, De ceamândrăviorea Care măiubeam cu ea! Mult mi-e dorul ne-mpăcat, Şimă-ndeamnă la păcat, Sămălas de cătănie Şisă fug la ciobănie, Orice-a fi cu mine, fie.

Doamne , cum puseşi la cale, Ape seci, locuri de jale, Munţi şi dealuri la hotar, S-o duc, Doamne, mai amar.”

Doamne, cu al meuoftat Si soarele s-a-ntunecat, Parcaeu l-am blestemat; De oftatce-am oftateu Pietul ma doare din greu; De oftat ce-am oftat tare, Furca pieptului ma doare." Gr. G. Tocilescu, Materialuri folcloristice

ALGORITM Text Doina 1.Ce este sau ce conţine primul vers al doinei ? 2.Stabiliţi : a) măsura versurilor b) rima versurilor c) ritmul poeziei 3.Atestaţi şi extrageţi mărcile eului liric . 4. Alege sentimentele pe care eul liric le transmite în mod direct prin intermediul figurilor de stil şi al imaginilor artistic DEZNĂDEJDE RECUNOŞTINŢĂ UIMIRE NOSTALGIE PUSTIIRE ÎNGRIJORARE RESEMNARE MULŢUMIRE NEDUMERIRE REGRET DISPERARE DRAGOSTE GROAZĂ IRAŢIE BUCURIE ÎMPLINIRE SURPRINDERE EXTAZ STABILITATE ENTUZIASM MELANCOLIE ÎNCÂNTARE TRISTEŢE AMUZAMENT SPERANŢĂ INDIFERENŢĂ DURERE 5. Poezia propusă este o doină de …… 6. Extrageţi versuri din poezie prin care să ilustraţi următoarele însuşiri ale doinei : -doina alină durerea :………………………… -doina inspiră încredere :…………………….. -doina este susţinător moral:…………………. 7. Extrageţi versurile din poezie prin care să ilustraţi următoarele însuşiri ale doinei : -muzicalitate şi frumuseţe :………………………………. -sensibilitate şi pasiune :…………………………………… -dragoste faţă de natură:……………………………………. 8. Stabiliţi timpul verbelor în poezie . 9. Argumentaţi care este efectul timpului prezent 10. Prin ce figură de stil i se atribuie însuşiri umane doinei? Care este rolul personificării ; 11. Alegeţi şi argumentaţi :

-doina este privită ca un confident -doina apare ca un prieten drag -ea ocroteşte şi alină durerile românului -ea îl ajută pe om să supravieţuiască

-

Acrostih (Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt

Dor, dragoste, deznădejde, disperare, durere Of, om, oralitate Iubire, intens, instrăinare Nostalgie, nemulţumire, natura iraţie, anonim