ANALIZA MORFOLOGICĂ. ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI După o metodă propusă de Prof. Bernard Duprat Laboratorul de Analiza Formelor (L.A.F.), a Şcolii Naţionale Superioare de Arhitectură din Lyon
ANALIZĂ MORFOLOGICĂ VERSUS DESCRIERE
PREZENTAREA METODEI DE ANALIZĂ
EXEMPLIFICĂRI DIN ANALIZELE L.A.F.
UTILIZĂRI ALE ANALIZEI MORFOLOGICE
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
ANALIZĂ MORFOLOGICĂ VERSUS DESCRIERE Descrierea şi analiza au practic finalităţi diferite O descriere nu este suficientă pentru a caracteriza formele şi, în efortul lor de generalizare conceptuală, terminologiile descriptive nu ţin cont de structurarea reală a materialelor în cauză empirică şi de inventarul segmentelor care preocupă analiza morfologică în modul în care acestea sunt delimitate spaţial şi de modul în care se face această delimitare. Acelaşi lucru se întâmplă la clasele şi clasificările stabilite lingvistic unde cuvinte ca: analiză, tip, stil, curent etc au conotaţii adesea imprecise. Aceste ambiguităţi ale limbajului contravin obiectivităţii la care accede o cerectare ştiinţifică riguroasă. Metoda analizei morfologice se bazează pe segmentarea obiectelor de arhitectură studiate pentru a se putea ocupa de „identitatea morfologică” a lor. Un plus de obiectivitate a analizei morfologice pusă la punct de LAF din Şcoala de Arhitectură de la Lyon este faptul că ţine cont că identitatea nominală şi cea morfologică nu sunt congruente neapărat şi nu sunt confundate - două forme care au acceaşi identitate nominală nu sunt neapărat identice.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
PREZENTAREA METODEI DE ANALIZĂ MORFOLOGICĂ Analiza morfologică generală a fost dezvoltată de Fritz Zwicky – astrofizician în cadrul California Institute of Technology (CalTech), ca o metodă de structurare şi investigare a tuturor seturilor de relaţii conţinute de complexul de probleme multidimensionale, necuantificabile, în 1930. Necesitatea acestei viziuni a apărut atunci când a fost nevoie de o analiză multicriterială cu rădăcini în multe câmpuri de activitate. Tocmai din această cauză metoda a putut fi folosită în multe domenii, de la astrofizică la marketing, ştiinţe economice şi iată, teoria arhitecturii. La acest capitol este de pomenit istoricul român Dinu Theodorescu, care în monografia sa “Le chapiteau ionique grec” publicată la Geneva în 1980, foloseşte această metodă pentru a analiza şi recrea, pe baza unor ipoteze demonstrate astfel, practic un capitel ionic. Din punct de vedere al metodologiei pusă în practica teoriei de arhitectură, cursul profesorului Duprat de la LAF, Şcoala Naţională Superioară de Arhitectură din Lyon este foarte bine structurat pe domeniul în care se aplică.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
PREZENTAREA METODEI DE ANALIZĂ MORFOLOGICĂ DEFINIŢII MORFOLOGIE = MORPHE (gr. Formă)+LOGOS (gr. Cuvânt) Conceptul arhitectură desemnează exclusiv ansamblul trăsăturilor caracteristice care îi conferă unui edificiu identitatea sa morfologică, manifestarea volumului spaţial, forma care îi este proprie. Analiza este metoda prin care este posibilă descompunerea configuraţiei edificiului în segmente semnificative şi caracterizarea lor în fenomenalitatea lor plastică. IMPORTANT: “FORMA ÎŞI CREAZĂ PROPRIA SEMNIFICAŢIE”, Henry Focillon Observarea clădirilor se face controlând «mecanismele perceptive» şi procesele de configurare pe care le presupun acestea. Se vor elimina, pe cât posibil, multitudininea de semnificaţii care se pot asocia în mod spontan formelor.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
PREZENTAREA METODEI DE ANALIZĂ MORFOLOGICĂ ETAPE 1.
AFIRMAREA TEMEI DE STUDIU ŞI CONSTITUIREA UNOR IPOTEZE DE LUCRU
2.
CONSTITUIREA UNEI COLECŢII DE CLĂDIRI DIN ACEEAŞI CLASĂ
3.
ÎNTOCMIREA UNEI DOCUMENTARI GRAFICE (SAU ICONOGRAFICĂ), PENTRU FIECARE SPECIMEN AL COLECŢIEI, CE VOR CONSTITUI MATERIALE DE STUDIU
4.
DESCOMPUNEREA MORFOLOGICĂ ÎN SEGMENTE OMOLOGE,
5.
APLICAREA METODEI COMPARATIVE ÎNTREGII COLECŢII CEEA CE CONSTITUIE PRACTIC METODA DE ANALIZA
6.
PUNEREA IN DISCUTIE A UNOR REZULTATE ANTICIPATE .SE ŢINE CONT DE STAREA CUNOAŞTERII ANTERIOARE – IPOTEZE PRELIMINARE
7.
VERIFICAREA IPOTEZELOR DE LUCRU PRIN CONSTITUIREA UNEI MATRICI BOOLEENE
8.
INTERPRETAREA CONCLUZIILOR
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII ZI DIN NORD) – lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
1.
AFIRMAREA TEMEI DE STUDIU ŞI CONSTITUIREA UNOR IPOTEZE DE LUCRU
Studiu specific, menit să analizeze construcţiile ca fenomene morfologice, ale căror manifestări nu pot fi în niciun caz considerate ca fiind contingente sau fortuite, în pofida diversităţii lor. Ca exemplu va fi analiza caselor şi cabanelor construite din bârne de lemn, din munţii Bornes, un masiv din zona prealpină ză de nord, la vest de lanţul Aravis, prezentat în 2006 de LAF, în cadrul unei conferinţe în Şcoala Naţională Superioară de Arhitectură din Lyon Încă de la enunţarea temei de studiu s-au adoptat câteva ipoteze: •specimenele colecţiei au aceeaşi identitate nominală •faptul de a fi posibilă comparaţia între specimenele colecţiei. Se consideră că, faţă de ceea ce se ştie, studiul va schimba percepţia despre subiectul respectiv sau va aduce ceva substanţial nou, ceea ce nu este un fapt complet sigur. Scopul final este de a a verifica toate acest lucru prin validarea ipotezelor de lucru. Edificiile studiate au o arhitectură uşor de identificat cu o imagine stereotipizată, în cazul de faţă, aceea de cabană din lemn, purtătoare deja, prin ea însăşi, de diverse semnificaţii şi valori, fie ele de natură folclorică sau patrimoniale. Această imagine le conferă dintru început o identitate ce poate fi oricând redusă la un număr restrâns de caracteristici ce vor constitui ipotezele preliminare.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII ZI DIN NORD) – lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
2. CONSTITUIREA UNEI COLECŢII DE CLĂDIRI DIN ACEEAŞI CLASĂ Se începe construirea colecţiei „colectând” specimene cu aceeaşi identitate nominală. Noţiunea de „specimen” defineşte „unităţile de studiu”. La început s-au corelat aceste lucruri de acelaşi fel şi purtând acelaşi nume, necunoscându-se nimic despre aspectul identităţii morfologice.
Scopul iniţial este compararea specimenelor cu aceeaşi identitate nominală. Colecţia s-a presupus iniţial a fi omogenă, considerându-se că specimenele care o constituie se bucură de proprietăţi comune din punctul de vedere al temei iniţiate. Este posibil însă să fi fost scăpate din vedere amănunte care, pe măsură ce înaintăm în studiu, să capete noi relevanţe care vor arunca neconcordanţe în ipotezele de lucru. Acest aspect nu trebuie marginalizat ci, dimpotrivă trebuie să ducă la refacerea colecţiei, păstrând partea din ea care corespunde temei de studiu aleasă. Deşi este un studiu de explorare, acesta este un proces de cercetare, prin care ceea ce ştim de la început va fi actualizat şi reformat.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR PREZENTAREA METODEI DE ANALIZĂ MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII ZI DIN NORD) MORFOLOGICĂ – lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
3. ÎNTOCMIREA UNEI DOCUMENTARI GRAFICE, PENTRU FIECARE SPECIMEN AL COLECŢIEI - MATERIALE DE STUDIU Pentru a înregistra această temă într-un protocol de cercetare este necesară o documentare grafică pentru fiecare specimen al colecţiei, ce va constitui materialul de studiu. Colecţia propriu-zisă este de fapt reprezentată de documentaţia grafică aferentă. Acestea pot fi planuri sau elevaţii extrase din proiect. Poze sau perspective cât mai exact şi mai sugestiv executate ajută la procesul de descompunere. Scheme conceptuale ale autorului sau ale analistului sunt extrem de folositoare. Cu ajutorul lor se operează analiza morfologică În exemplul ales, conformarea planimetrică se studiază pe scheme de planuri, ca în figura alăturată, unde funcţiunea îcăperilor este simbolizată, după cum se observă, convenţional cu semen diferite, pentru a putea face mai facilă descompunerea.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ETAPELEMORFOLOGICĂ ANALIZEI MORFOLOGICE ANALIZA ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII ZI DIN NORD) MORFOLOGICĂ PREZENTAREA METODEI DE ANALIZĂ – lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
4. DESCOMPUNEREA MORFOLOGICĂ ÎN SEGMENTE Prima etapă a acestei metode este să se observe discontinuităţile morfologice demonstrate ale acestor obiecte.
Se va rupe în segmente distincte fiecare specimen al colecţiei şi se notează această descompunere. Notarea ordonată se va face pentru fiecare specimen în parte prin utilizarea unor simboluri grafice, la alegere. Apoi se va proceda la aranjarea schemelor în cataloage, dosare sau tabele, numite tabele de atribute. Aceasta va ordona proprietăţile şi caracteristicile segmentelor omologe astfel încât acestea să poată fi comparate. Segmentele omologe sunt cele care au în primul rând aceeaşi identitate nominală. Este evident că se vor compara ferestrele între ele sau coloanele între ele şi nu amestecat. Definirea grupurilor de segmente omoloage de la un exemplar la altul şi relaţiile de substituţie între segmente din acelaşi grup
Doar aceasta operaţie de descompunere poate fi numită după toate rigorile, “analiză morfologică”.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII ZI DIN NORD) – lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
5. APLICAREA METODEI COMPARATIVE ÎNTREGII COLECŢII CEEA CE
CONSTITUIE PRACTIC METODA DE ANALIZA
Un alt exemplu sugestiv pentru operarea pe documentaţie poate fi dat din prezentarea făcută la Colocviul A.I.S.E. – LYON din 5 iulie 2004 de profesorul Duprat unde se marchează cu discuri segmentele omologe care se compară.
Observarea prin comparaţia sistematică a specimenelor, a regularităţilor, discontinuităţilor sau variaţiilor dispunerii segmentelor presupune şi precizarea a ce defineşte aceasta dispunere, relaţia între segmente. Nu numai obiectele sunt morfologic comparabile ci şi relaţiile. Această omologie va trebui să fie definită cât mai riguros posibil ca o relaţie de corespondenţă bijectivă de la un exemplar la altul, segment de segment, al diferitelor specimene. Ca ipoteză omologia este concepută, pusă la punct şi controlată de analistul care încearcă să arate că este adevărat şi verificat de colecţia dată. Iniţial acest aspect este doar o propunere care necesită numai a fi verificată pentru a deveni o propunere de necontestat.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII ZI DIN NORD) – lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
6. PUNEREA IN DISCUTIE A UNOR REZULTATE ANTICIPATE .SE TINE CONT DE STAREA CUNOAŞTERII ANTERIOARE – IPOTEZE PRELIMINARE Ne vom pune problema creaţiei prin prisma definirii relaţiilor şi vom căuta– demonstrarea stabilităţii structurale. EXISTĂ TREI TIPURI DE IPOTEZE ÎN ACEASTĂ ANALIZĂ: a) b) c)
IPOTEZE PRELIMINARE, CU CARE SE PORNEŞTE ANALIZA.IPOTEZE PRELEVATE PE PARCURSUL ANALIZEI IPOTEZE REZULTATE DUPĂ CERCETAREA ÎNTREGII COLECŢII.
Definiţia clasică a ipotezei spune că este o supoziţie care se bazează provizoriu pe observaţii şi care serveşte la explicarea unor fenomene, dar care nu se poate verifica atât de temeinic prin experienţă sau experiment pentru a forma o teorie. Ţelul unei ipoteze este să ofere predicţii valabile şi semnificative despre fenomene încă nedemonstrate. Singurul test relevant al valabilităţii unei ipoteze este compararea predicţiilor ei cu experienţa empirică. Acesta va fi mai puternică în măsura în care se va verifica la examinarea mai multor cazuri. Două ipoteze concomitente şi contradictorii nu pot fi susţinute şi predictibile şi va trebui făcută o deliberare pentru a elimina ipotezele slabe şi pentru a o păstra pe cea mai puternică. Ipoteza este respinsă dacă predicţiile ei sunt contrazise.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII ZI DIN NORD) – lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
7. VERIFICAREA IPOTEZELOR DE LUCRU PRIN CONSTITUIREA UNEI MATRICI Se iau în considerare : • structurarea planului - diviziunile spaţiului interior, • poziţia şi numărul încăperilor suplimentare adosate întâmplător corpului principal •poziţia coamei acoperişului în secţiune Rezultatele obţinute sunt reprezentate într-un tabel Pe coloane sunt prezentate diferitele cazuri întâlnite, ordonate după numărul de încăperi suplimentare adăugate la structura principală şi poziţia lor. Pe rânduri, găsim diferitele structuri ale planului, notate a, b, et c, diferenţiate prin poziţia faţă de grajd, de locuinţă şi de zona istrativă.
Clasificarea caselor şi a tipurilor de cabane definite prin structura, şi diviziunile spaţiului interior la etajul locuinţei;
Dimensiunea cercurilor negre, care în tabel arată faptul că dispozitivul este atestat, este proporţională cu numărul specimenelor avute în vedere. Cercurile haşurate reprezintă specimenele din valea de la Bouchet la Grand Bornand, care au făcut obiectul unui inventar exhaustiv.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
MODELE DE FORMULARE A IPOTEZELOR. Ipoteze interpretative şi ipoteze analitice şi... Teme Niveluri de ipoteză H 1.1, H1.2, ..H1.n
Propuneri menite să explice identitatea morfologică a edificiului studiat
CARE CONDUC LA : H3.1, H3.2, ..H3.n
d) a înţelege ceea ce organizează această formă
H4.1, H4.2, ...H4.n
e) a scoate în evidenţă ceea ce explică această organizare morfică
...subipotezele complementare conform cărora : H 2.1
a) forma observată este semnificativă
H 2.2
b) poate fi descompusă în segmente caracteristice,
H 2.3
c) mai semnificative ca ansamblul acestei forme
H 2.4
d) conform unei analiticităţi care le este proprie şi care este şi ea semnificativă
ŞI DACĂ ESTE CAZUL, LA H'1.1, H'1.2, ...H'1.n
f) reînnoirea ipotezelor H 1.1 iniţiale
Tabelul distinge aceste diferite niveluri de ipoteze, pornind de la cele mai generale.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII ZI DIN NORD) – lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
8. INTERPRETAREA CONCLUZIILOR. Scopul acestui studiu este, aşa după cum îi este şi numele, de analiză şi clasificare a specimenelor din colecţia studiată. Se vor verifica ipotezele preliminare despre conformări planimetrice şi constructive şi dacă toate specimenele se supun regulilor descoperite, cu alte cuvinte dacă într-adevăr fac parte din acea clasă studiată. Se va analiza în ce măsură acestea sunt datorate condiţiilor istorice şi de mediu.
Se va putea obţine un set compact şi bine definit de caracteristici pentru colecţia respectivă. Acesta este una dintre finalităţile acestui tip de analiză.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
MODELE DE INTERPRETARE ŞI VALIDARE A IPOTEZELOR. După ce toate ipotezele au fost numite ca urmare a analizei morfologice pe colecţia în studiu, se întocmeşte un tabel general de verificare a valabilităţii lor. Acest tabel va cuprinde laolaltă toate ipotezele-caracteristici ale colecţiei şi structurile morfologice unde s-au verificat. SPECIMENE STUDIATE
IPOTEZE DE LUCRU
I1
I2
I3
I...n
S1 S2 ...Sn Etapa următoare este de a forma mulţimi din aceste ipoteze, mulţimi care vor fi formate din suma specimenelor care le conţin. Deci se vor forma mulţimile I1, I2, ...In, fiecare conţinând specimenele la care se validează. Scopul este, pe de-o parte, de a verifica puterea de validare a ipotezelor în colecţie.
Va fi cea mai viabilă ipoteza, proprietatea, caracteristica ce are cele mai multe specimene în mulţimea sa. Apoi, în funcţie de numarul de specimene conţinute, ipotezele vor scădea în predictibilitate.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
MODELE DE INTERPRETARE ŞI VALIDARE A IPOTEZELOR. Un alt scop care ajută în descrierea şi comentariul cât mai precis al colecţiei, este relaţia care se stabileşte între mulţimile de ipoteze. Acest lucru se realizează cu o acurateţe maximă, mai ales când numărul de specimene şi de ipoteze este mare, prin constituirea unei matrici booleene în care se stabilesc mulţimile de specimene ce le sunt comune.
În exemplul alăturat, ipotezele-mulţimi sunt notate cu Pn şi specimenele cu Ln. Din faptul că intersecţia dintre P1 şi P12 este nulă rezultă că nici o clădire cu proprietatea P1 nu are şi P12 ceea ce semnifică cum că una din ipotezele P1 sau P12 nu sunt valabile. Faptul că mulţimile P6, P7 şi P8 au atât de multe elemente în comun face ca ipotezele corespunzătoare să fie puternice şi deci caracterizări solide ale colecţiei.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
MODELE DE INTERPRETARE ŞI VALIDARE A IPOTEZELOR.
Din studierea corespondenţelor exacte dintre specimenele colecţiei şi proprietăţile lor rezultă analize de o acurateţe incomparabilă descrierilor obişnuite, oricât de documentate istoric ar fi. Studiul relaţiilor dintre mulţimile de specimene cu aceeaşi proprietate se face realizând o schemă vectorială a lor. Exemplul din imagine este schema rezultată din tabelul prezentat mai sus. Săgeţile indică echivalenţe sau apartenenţe ale mulţimilor.
Schema alăturată ne relevă faptul că ipotezele care se verifică, fiind cele mai puternice sunt P2, P3, P4, P5, elementele lor valid\nd toate celelalte ipoteze.
Schemă vectorială de relevare a relaţiilor între mulţimile de specimene
Odată stabilite ipotezele cele mai puternice, se trece la stabilirea celor mai puţin puternice şi slabe.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
UTILIZĂRI ALE ANALIZEI MORFOLOGICE ÎN ARHITECTURĂ
ORDONAREA, CLASIFICAREA ŞI INVENTARIEREA CU MAXIMĂ ACURATEŢE A OBIECTELOR STUDIATE STABILIREA CU EXACTITATE A PARTICULARITĂŢILOR ŞI INFLUENŢELOR SPECIFICE STILURILOR PE ZONE GEOGRAFICE SAU ETAPE ISTORICE STABILIREA GRADULUI DE APARTENEŢĂ LA UN STIL A OBIECTLOR STUDIATE IDENTIFICAREA ELEMENTELOR CARE CARACTERIZEAZĂ UN STIL ŞI INFLUENŢELE PE CARE LE-A SUFERIT IDENTIFICAREA UNUI STIL PRIN STABILIREA UNOR CARACTERISTICI UNICE ŞI PROPRII ŞI PRIN INVENTARIEREA OBIECTELOR CARE LE CONŢIN (stilul este concepția și modul de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei școli artistice naționale . Dex)